RO | DE | HU | EN

floare

SIGHIŞOARA

La temelia Sighişoarei de astăzi există vestigii ale unei aşezări romane, dar oraşul este menţionat pentru prima dată în documente istorice sub numele de „Castrum Sex” în anul 1280, iar în 1298, odată cu stabilirea definitivă a saşilor în zonă, apare sub numele de “Schespurch”. Piatra de temelie la fundaţia Bisericii din Deal a fost aşezată în 1345, primele bresle de meşteşugari fiind menţionate în 1376.

În cetatea medievală – inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO – fortificaţiile au fost întărite în secolele XV şi XVI pentru a rezista atacurilor frecvente ale turcilor. Această parte a oraşului era locuită exclusiv de către saşi, care în 1224 obţinuseră drepturi speciale de la Regele Andras al II-lea al Ungariei, inclusiv dreptul de a-şi alege proprii preoţi şi judecători. Tot ei au înfiinţat şi sistemul de bresle. Celebrele turnuri de apărare ale Sighişoarei, purtând numele breslelor care au finanţat construcţia lor, au fost ridicate, extinse şi reconstruite între sec. XIV şi XVII. Nouă dintre acestea există şi astăzi: Turnul Fierarilor (în prezent aici funcţionează un mic teatru), Turnul Cositorarilor (în incinta parohiei evanghelice), Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cojocarilor (lângă care se află sediul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust), Turnul Măcelarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Frânghierilor (singurul turn locuit, unde trăieşte îngrijitorul cimitirului), şi mai recentul Turn cu Ceas, unul din principalele puncte de atracţie şi simbol al oraşului, în care funcţionează Muzeul de Istorie al Sighişoarei.

În inima cetăţii se află două biserici remarcabile. Biserica Mănăstirii, iniţial mănăstire dominicană, a fost transformată în biserică luterană în 1556. Stilul gotic de astăzi datează din 1676, când a fost reconstruită după marele incendiu. O colecţie valoroasă de covoare turceşti decorează pereţii. Biserica din Deal a fost construită iniţial ca o simplă capelă în anul 1200. Datorită poziţiei dominante, era folosită şi ca turn de veghe. De-a lungul a trei secole a fost treptat extinsă până la dimensiunile din zilele noastre, fiind restaurată în anii ’90. Accesul spre biserică se face pe o scară de lemn acoperită din sec. XVII, cu 176 de trepte. În apropiere se află Liceul Joseph Haltrich, care poartă numele celebrului etnolog din sec. XIX, înmormântat în cimitirul săsesc din Şaeş. Împreună cu biserica, liceul constituie o mărturie a culturii, a tradiţiilor şi identităţii etnice a saşilor transilvăneni. Predarea se face în limba germană, cu câteva clase cu predare în limba română.

Turnul cu Ceas domină orizontul oraşului. A fost construit de doi austrieci care au vizitat Sighişoara la un an după marele incendiu din 1676. Păpuşile care se rotesc la schimbarea orei sunt unice în Transilvania. Printre ele se remarcă un toboşar şi un călău, simbolizând dreptul oraşului de a impune pedeapsa cu moartea, precum şi faptul că legile oraşului trebuie respectate. Mai jos se află un set de şapte păpuşi viu colorate, reprezentând zilele săptămânii.

Aproape de Turnul cu Ceas se află şi Casa Vlad Dracul. Proprietarii susţin, fără dovezi certe, că acesta este locul naşterii lui Vlad Ţepeş, faimosul principe valah din secolul XV cunoscut şi sub numele de Dracula, care a inspirat romanul lui Bram Stoker. Tatăl lui Vlad Ţepeş, Vlad Dracul, a petrecut în mod sigur un timp în Sighişoara şi Transilvania, între anii 1430 şi 1436, încercând să obţină sprijinul militar necesar pentru răsturnarea de pe tron a fratelui său, care conducea Valahia cu sprijinul Imperiului Otoman.

Vizavi de Biserica Mănăstirii se află Casa Veneţiană, astfel numită datorită stilului italian al ferestrelor, în care se află sediul Forumului Democrat al Germanilor din Sighişoara şi, la parter, un centru de informare turistică şi de patrimoniu.

În oraşul de jos, sub cetate, se află centrul comercial al Sighişoarei. La sud, spre Braşov, se întinde oraşul nou, dominat de fabrici şi blocuri de apartamente construite în perioada comunistă.

BREITE

Pe un platou de deal deasupra cetăţii Sighişoara se află rezervaţia naturală Stejarii Seculari de la Breite, unul dintre cele mai mari, reprezentative şi bine conservate habitate de pajişte împădurită cu stejari şi goruni multiseculari din centrul şi estul Europei. Pe platou se află peste 600 de arbori bătrâni, unii dintre ei depăşind vârsta de 800 de ani. Pe Breite se poate ajunge fie din str. Ana Ipătescu, urcând spre vest prin pădure, fie din drumul către Mediaş, prin cimitirul ortodox.

Rezervaţia Breite se află în custodia Fundaţiei Mihai Eminescu Trust şi a Consiliului Local Sighişoara, care s-au angajat să protejeze acest habitat unic, încurajând localnicii şi vizitatorii să îi aprecieze valoarea naturală, istorică, estetică şi culturală. Pe lângă stejarii multiseculari, platoul Breite adăposteşte numeroase specii de plante şi animale protejate la nivel internaţional. Pentru mai multe detalii vizitaţi pagina web a rezervaţiei, www.breite.ro

APOLD

Satul Apold a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1309, dar dovezi ale unei aşezări foarte timpurii au apărut odată cu descoperirea de către arheologi a unei comori (un colier şi o centură sub forma unui lanţ din argint) datând din sec.I î.Hr. Remarcabila biserică evanghelică din sec. XVI, cu masivul său turn cu ceas, se află în centrul aşezării, fiind protejată de două ziduri de apărare, fiecare cu propriul turn. La intrarea în al doilea perimetru găsim Turnul de Orz, construit în scopul păstrării recoltelor şi adăpostirii animalelor în timpul asediilor. În Turnul Alb sătenii păstrau permanent slănină afumată pentru situaţii de urgenţă.

În prezent aici se desfăşoară un program de restaurare sub auspiciile Fundaţiei Coronna, cu sprijinul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust. Sebastian Bethge, îngrijitor al bisericii, vă poate oferi mai multe informaţii precum şi un tur al bisericii (tel. +4 0724 155977). Scopul programului de conservare este reînvierea tehnicilor tradiţionale de construcţie prin restaurarea bisericii şi a ansamblului înconjurător, oferind în acelaşi timp facilităţi de cazare pentru turişti.

Glimeele vizibile pe partea dreaptă a drumului, după Apold, sunt formaţiuni de relief interesante. Acestea sunt adevărate micro-habitate alcătuite dintr-un mozaic de plante xerofile şi xero-mezofile de mare interes botanic, diferenţiate în funcţie de pantă, expunere şi grad de izolare. Pantele abrupte deschise s-au format ca urmare a alunecării straturilor permeabile de gresie şi marnă peste straturile impermeabile de argilă de dedesubt. Când vizitaţi aceste formaţiuni geologice deosebite, vă rugăm să respectaţi valoarea lor de conservare şi să nu culegeţi plantele din zonă.

BRĂDENI

Primul nume atestat al satului a fost terra Heen (1297), urmând ca în 1349 să apară sub numele de Villa Hegun. Biserica Sf. Andrei a fost menţionată pentru prima dată în 1350. Zidurile groase de 1,2 m şi înalte de 12m au avut şi rol de apărare până la începutul sec. XVI, când au fost ridicate fortficaţiile exterioare. Zidul de apărare avea bastioane în fiecare din cele patru colţuri; în 1866, unul a fost demolat şi al doilea reconstruit. În interior, biserica este bogat ornamentată şi are o strană pentagonală.

Heleşteele din Brădeni s-au format de-a lungul Văii Hârtibaciului, un afluent al râului Olt. Cu o suprafaţă totală de 171 ha, iazurile oferă posibilitatea de a observa bogata populaţie de păsări şi de a practica pescuitul de agrement. Zona a fost propusă să fie desemnată rezervaţie naturală, prin urmare atunci când o vizitaţi vă rugăm să respectaţi valoarea sa de conservare şi să nu tulburaţi păsările sălbatice. Vegetaţia de pe maluri constă în principal din papură (Typha latifolia) şi stuf (Phragmites australis). Printre plantele plutitoare şi scufundate se numără cosorul (Ceratophylum sp.), peniţa (Myriophyllum sp.) şi broscăriţa (Potamogeton sp). Speciile de peşte cele mai frecvent întâlnite sunt crapul (Cyprinus carpio), carasul auriu (Carassius auratus) şi somnul (Silurus glanis). Printre păsările care cuibăresc sau se hrănesc aici se numără raţa roşie (Aythya nyroca), egreta mare (Ardea alba), două specii de corcodel (Podiceps cristatus, P. ruficollis), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), barza neagră (Ciconia nigra) şi vulturul pescar (Pandion haliaetus).

NETUŞ

În interiorul fortificatiei ce înconjoară biserica din Netuş găsim o clădire scundă din sec. XV, cu un turn cu ceas pitoresc, complet disproporţionat. Ceasul datează din 1860, purtând inscripţia O REX GLORIE VENI NOBIS CUM PACE. În mica piaţă din faţa bisericii supravieţuieşte una din fostele gări ale căii ferate înguste Sighişoara – Sibiu.

IACOBENI

Principala atracţie a Iacobeniului o reprezintă impresionanta şi bine conservata biserică, aşezată pe un deal din nord-vestul satului. Biserica e apărată de două fortificaţii unite, fiecare având turnuri şi clădiri adiacente, inclusiv un turn de acces, un turn pentru păstrarea porumbului, unul pentru fructe, un turn cu ceas şi o casă parohială. În acoperişul turnului cu ceas se găseşte o inscripţie datată 1626.

CRIŞ

Cu toate că în Criş există o biserică impresionantă, restaurată în 1840, acest sat pitoresc este mai degrabă cunoscut datorită castelului Bethlen, unul din cele mai frumoase exemple de arhitectură renascentistă transilvăneană. Cele mai apreciate elemente ale castelului sunt balconul cu colonade de la primul etaj şi turnul înalt dinspre sud, ridicat în 1559. Percheziţionat de comunişti timp de două zile şi două nopţi în 1947 şi apoi naţionalizat, castelul a fost parţial restaurat în timpul erei ceauşiste. Recent, castelul din Criş a fost înapoiat descendenţilor foştilor proprietari din familia Bethlen. Paznicul castelului, care locuieşte în apropiere, este un ghid competent şi poate arăta castelul vizitatorilor.

Satul este cunoscut şi pentru Rezervaţia naturală de Stejar Pufos. Specia sub-mediteraneană de stejar pufos (Quercus pubescens) formează păduri pure pe pantele sudice, care adăpostesc şi alte specii interesante de plante şi animale. La pas prin aceste păduri se pot vedea căprioare, iepuri sălbatici, mistreţi, ciocănitori şi fazani.

DANEŞ

Situat pe drumul principal la doar 9 km de Sighişoara, satul are o gară unde opresc trenuri personale, un centru de călărie pentru începători şi avansaţi, precum şi bazin de înot. Una dintre puţinele facilităţi de uscare a hameiului din zonă se află aici. În zona Sighişoarei se aflau în trecut cele mai mari plantaţii de hamei din ţară, multe dintre acestea fiind în prezent dezafectate.

Biserica din Daneş, construită în stil gotic târziu, cu un zid simplu de apărare, a fost construită în 1506 şi se află la nord de drumul principal din Daneş. Casa parohială a fost ridicată în forma în care se află azi în 1874, iar turnul nou cu ceas şi pasajul de lemn adiacent au fost construite în 1927.

LASLEA

În centrul satului Laslea, situat aproape de şoseaua Sighişoara-Mediaş, se află o biserică impunătoare şi un cămin de bătrâni care funcţionează în clădirea fostei şcoli germane. În interiorul incintei fortificate se află turnul cu clopot, singurul element care se mai păstrează din biserica originală construită în sec. XV. Peisajul este însă dominat de o biserică mult mai mare, construită în 1845 perpendicular pe locul fostei nave, suprapunându-se cu aceasta la unul din colţuri. Pe un colţ al acoperişului şi-a făcut cuib o pereche de berze, care se întorc aici în fiecare primăvară. La intersecţia cu drumul către Mălâncrav, se găseşte un magazin alimentar.

MĂLÂNCRAV

Atestat documentar din anul 1305, satul Mălâncrav are încă o populaţie de saşi mai mare decât orice alt sat din Transilvania. În 1340 comuna şi terenul înconjurător au devenit proprietatea familiei nobiliare Apafi; doi dintre membrii acestei familii au condus Transilvania în sec. XVII. În Mălâncrav există o biserică evanghelică decorată cu fresce valoroase, din sec. XIV şi XV; de asemenea, aici se găseşte un altar complet din sec. XVI – cea mai veche piesă integrală de acest gen aflată încă în locaţia sa originală din Transilvania. Lângă biserică se află conacul Apafi, recent restaurat de Fundaţia Mihai Eminescu Trust. O vizită la conac şi o plimbare prin livada ecologică de meri pot fi deosebit de plăcute. Conacul dispune de o bibliotecă în cinci limbi şi o sufragerie somptuoasă, precum şi de cinci dormitoare spaţioase. În sat, pe strada principală, există şi o mică biserică catolică, cea ortodoxă fiind situată la capătul de sus al satului.

NOUL SĂSESC

Aflat la o oră de mers pe jos peste deal de Mălâncrav, acest sat a fost de asemenea proprietatea familiei Apafi între sec. XIV şi XVII. Există şi în prezent o casă de dimensiuni mici, acum în paragină, care a aparţinut familiei Apafi.

În 1658 mare parte a satului a fost distrusă de tătari, dar biserica din sec. XV străjuieşte încă dealul de deasupra satului. În spatele altarului există o pictură din cca. 1790 înfăţisând scena crucificării. Altarul neo-gotic contemporan este alcătuit dintr-un panou de lemn pe care se află o pictură din 1929 de Eduard Morres, înfăţişând binecuvântarea copiilor. Amvonul în stil baroc este datat din 1770.

RONDOLA

Rondola este unul din cele cinci sate învecinate care au aparţinut familiilor Bethlen şi Apafi încă din 1340. Biserica a fost ridicată în sec. XV, având un turn cu ceas din 1792. Amvonul din piatră datează din 1775, iar altarul, pictat de Carl Dörschlag, a fost construit de Wilhelm Hörbiger în 1881. Orga a fost construită în 1857 de cunoscutul Samuel Binder din Sighişoara.

FLOREŞTI

Floreşti este unul din cele mai mici dar fermecătoare dintre satele săseşti. Biserica evanghelică a fost salvată şi restaurată de Fundaţia Mihai Eminescu Trust; zidurile sale de piatră sunt sprijinite de numeroase contraforturi. Biserica a fost construită în 1424 de Antonius şi Markus Bethlen; pe peretele estic există o placă în memoria familiei Bethlen. În octombrie 2008 biserica a fost sfinţită din nou, în prezenţa episcopului evanghelic Christoph Klein. În Floreşti există două case de oaspeţi unde se pot organiza şi mese pentru grupuri de până la 20 de persoane. Traseele de mers spre jos care leagă Floreşti cu satele învecinate Criş şi Mălâncrav sunt spectaculoase, în special spre sfârşitul primăverii şi începutul verii, când pajiştile sunt în floare.